Arhiva mesaje pentru Februarie, 2009

Suporturile rigide

Piatra

Marmura

Marmura placata a slujit ca suport aproape pana in zilele noastre. A fost des folosita in pictura rusa a secolului XVIII si XIX si in arta chineza.

Ardezia

Ardezia i-a slujit lui Rubens la realizarea a 3 compozitii importante.

Piatra

Este probabil suportul ideal al picturii, este cel mai vechi cunoscut, iar durabilitatea, rigiditatea si rugozitatea pietrei, la care se mai adauga si emanatia de saruri, au asigurat conservarea picturilor rupestre vreme de multe milenii.

Piatra este mai putin potrivita pentru o pictura, de altfel, nici caldura expresiei, caracteristica picturii in ulei, nu se potriveste cu piatra. Antichitatea a inceput sa o foloseasca, iar epocile urmatoare au continuat sa picteze pe placi de marmora, porfir si ardezie.

Tencuiala

Tencuiala aplicata pe ziduri de piatra sau de caramida este unul dintre cele mai vechi si mai utilizate suporturi pentru tehnici ca:

• fresca
• tempera
• encaustica
• pictura in ulei

Cerinta fireasca a peretelui este “sa respire”.

Metalul

Aur

Aurul este un metal nobil, deosebit de maleabil si ductil, moale, dar de o mare durabilitate. Aurul a fost folosit inca din antichitate. Foita de aur este folosita astazi mai mult pentru restaurari, incadrari si foarte putin pentru pictura.

Fier

Fierul este un suport care se supune descompunerii prin oxidare si din aceasta cauza nu prea a fost folosit ca suport pentru pictura.

Sticla

Istoria picturii pe sticla (aurita) incepe in secolul al V-lea e.n. (medalioanele). In Evul Mediu, sticla a fost folosita ca suport pentru pictura in ulei. Iar in secolul XX inca se mai picteaza pe sticla (v. icoane pe sticla).

Lemnul

Lemnul este cel mai vechi suport utilizat in pictura portabila (de sevalet). Este un suport excelent, cu mici carente: se umfla la umezeala si se contracta la uscaciune (antrenand pictura si cracland-0), este atacat si de viermii xilofagi si de mucegaiuri.

Mai multe informatii despre acest suport puteti afla din articolul de pe materiale-pictura.artspace.ro, “Lemn”.

Pictorii isi aleg suporturile cu grija, ele fiind implicate atat in expresia, cat si in durabilitatea operei lor. Suportul reprezinta osatura tabloului, la fel cum pictura si vernice-ul final ii reprezinta carnea si pielea.

Astazi suportul preferat al pictorilor care lucreaza in culori de ulei este panza.

Suporturile sunt multitudinea de materiale peste care se poate picta, de regula, prin intermediul unui grund sau macar a unei simple impregnari. Specialistii le clasifica dupa gradul lor de suplete in:

1. rigide
2. semirigide
3. flexibile

Suporturi rigide:

• piatra
• tencuiala
• metalul
• sticla
• lemnul

Aceste suporturi rigide ofera rezistenta mare in timp, iar protectia pe care i-o dau stratului de culoare este excelenta. Se considera ca acestea favorizeaza in cel mai inalt grad durabilitatea materiei picturale.

Suporturi semirigide:

• hartia maruflata pe panza
• carton
• pergament
• panza maruflata pe o alta panza

Situate undeva intre o rigiditate ca cea a lemnului si supletea panzei sau a hartiei. Numarul suporturilor semirigide este mic

Suporturi flexibile:

• hartia
• panza

RETUS (fr. retouche)

- in sens obisnuit, rectificare partiala, indreptare, interventie “constructiva” asupra unui tablou, etc.

Prin consecintele lor imediate sau de durata, retusurile afecteaza unele lucrari. Astfel, scad spontaneitatea acuarelelor, le “pateaza”, iar in tehnica frescei, operatiile de acest fel - facute de obicei cu tempera cand stratul de intonaco nu mai recepteaza culorile - produc pete care nu se integreaza in ansamblu.

Acelasi lucru se intampla si in cazul picturilor de ulei, atunci cand sunt retusate la mai multa vreme dupa ce opera a fost terminata, devenind repictari, etc.

- in anumite texte de specialitate, termenul este folosit ca sinonim cu reintegrare (datorita confuziilor posibile, acceptia nu este unanima).

PICTURA IN ULEI, de la Renastere incoace, cea mai raspandita (desi nu este cea mai durabila tehnica), poate pentru posibilitatile tehnologice si de expresie pe care le ofera: opacitate sau transparenta, matitate sau aspectul “apos”, o executie mai fina sau mai aspra, folosirea pensulei sau a cutitului, retusarea pe umed sau ulterioara.

Dizolvantul care-i da si numele este de provenienta diferita: ulei de mac (mai fluid si mai putin sicativ), ulei de nuca (mai galben si mai fluid), ulei de in fiert si decantat, etc.

Intrucat uleiul distruge cu timpul fibra textila, suportul picturii in ulei se acopera cu o pelicula speciala (grund, doar alb sau si cu imprimatura); dar marea problema a picturii in ulei ramane medium-ul.

Cu pictura in ulei se poate ajunge la tente subtile si la o compozitie minunata. Uscarea este extrem de lunga, la suprafata intre 2 si 15 zile si in profunzime intr-un an, avantajul este ca se pot face retusuri si modelari.

• Toarna uleiul de in intr-o caldare de bronz sau de arama, ori intr-un recipient mare; in timpul caniculei, lasa-l sa stea la soare si daca-l poti tine acolo pana va scadea la jumatate, va fi minunat pentru pictura. (Cennini, p. 94).
• Uleiul de in, cel mai sicativ dintre cele trei uleiuri intrebuintate in pictura, este mai transparent decat uleiul de mac, dar si mai galben deact acesta. (Moreau-Vauthier, p. 70).